vineri, 18 iunie 2010

Chei

De ce vrei chei?Nu sti ca sunt murdare si grele?
Nu e usor sa descui o inima si pana sa ajungi la asta trebuie sa mergi pe un drum,trebuie sa urci niste trepte.
Si drumul acela este asa de lung, ca o calatorie peste oceanele lumii.Si treptele sunt asa de mari, sunt din marmura bej.
La inceput exista un covor frumos,curat care te imbie inconstient sa urci treapta cu treapta.Si tu pasesti incet dar ferm, descult pe covor, o sa crezi ca e curat si ca tot urcusul infernal ca si treptele din turnul Eiffel,o sa fie placut.
Tu nu sti ca acel covor se opreste acolo unde scarile se ingusteaza si o iau la dreapta.
De acolo totul se schimba.Nu mai este lumina pentru ca ferestrele sunt ascunse sub draperi grele si negre.Aceste draperi, daca te apropii de ele, iti vorbesc in soapta si mai mult ca sigur ca o sa te sperie.
Mai tarziu o sa realizezi ca de fapt acele draperi stocheaza in ele gandurile si emotiile traite.Ele vorbesc intr-o limba stiuta doar de mine si ele, pentru ca acolo se afla secretele si cele mai ascunse ganduri.
Merg sa ascult cateodata ce imi vorbesc si sa retraiesc anumite emotii uitate de mult.
Tu nu ai cum sa deslusesti maretele cuvinte soptite cu infiorare in limba asta gotica.
O sa-ti doresti sa intelegi si sa nu te sperii, o sa strigi infiorat pe scari dar nimeni nu o sa te auda.
Te-ai gandit ca drumul spre o inima e simplu?
Si ce-o sa faci daca primesti cheile?Daca sunt manjite si unsuroase de amprentele trecutului?Daca sunetul lor o sa te faca sa iti pierzi mintile in zornaitul lor infernal?
Pana sa ajungem la chei trebuie sa te imprietenesti cu pisica uriasa care sta pe treapta 1900 si abia asteapta sa sfasie pe cei care indraznesc sa se indrepte spre ea. Este foarte fidela e paznicul perfect.Daca totusi reusesti sa treci de ea si vraja ei nu o sa te prinda,ultmile 10 scari lipsesc:va trebui sa zbori sa ajungi acolo.
Succes!

joi, 10 iunie 2010

Astazi am avut nevoie de tine.Am ajuns in fata cladirii putrand ciorapi si fusta neagra pe o caldura mistuitoare la ora2.Aveam sandalele alea care ma faceau sa fiu asa de inalta cat tine.
Tremuram si inghiteam in gol.Din instinct mi-a venit sa te sun, sa imi spui ca altadata" honey cill,o sa fie bine "Am mai inghitit inca odata in gol si am simtit cum lacrimile imi invadau ochii si eu ma luptam cu ele, si cu mascara.
Ma plimbam in sus si in jos cu telefonul in mana pentru ca mai aveam o jumatate de ora pana la interviu, asa ca defilam in fata cladirii in soare.
Am sunat-o pe mama si ea era foarte ocupata la serviciu,nu putea vorbi.Ma sunat ea in cateva minute i-am auzit vocea si m-am linistit.I-am spus ca nu vroiam sa intru in cladire inainte sa vorbesc cu ea.Intotdeauna familia o sa-mi fie alaturi oricat de departe ar fii.
Stiu ca ai fi fost mandru de mine si mi -ai fi spus "vezi?ti-am spus ca o sa reusesti".Imi amintesc cand am venit dupa tine si am iesit in oras,cand am luat primul salariu de cand sunt aici.
I-am promis lui Naomi un suc din salariul de la televiziune pt tips-urile date inainte de interviu:)
Dar tu?Cum poti sa ignori tot ce-a fost cand eu te stiu ata de bine?Unde poti sa te ascunzi ca sa nu te gasesc cand stiu ca te doare si te inabusesti cu indifereta ca sa treci peste.
Cum poti sa treci pe strada pe langa mine si sa ma saluti?Un simplu "ceau" si mimica fetei tale care o ai atunci cand vrei sa fac pe ocupatul si distantul.Ohh I know u so well!Copilari.