Viata si Moartea danseaza inpreuna pe"Por una cabeza".Nu tango, ci ciuleandra.Asa cum jucau cei din cartea lui Liviu Rebreanu.
In inversunarea de spirit si vioara cineva trebuie sa cedeze.
Cine sa fie?vioara intai(viata) sau vioara a doua?(moartea)
A cui frunte va asuda mai tare, cine va lupta pentru viata, cine va lupta pentru moartea care te priveste zambind cu ochi negrii?
Picioarele cui vor obosi in jocul absurd, profund si cutremurator al cantecului?
Cine isi va da ultima suflare pe pamantul umed?
Nu exista arbitru doar forta si minte.
Vioara cui va inceta sa cante?

crezi ca-i pasa?
Ca gaura din pieptul tau e tot mai mare si ca te-apasa incat nu mai poti respira ?
Ca suspinele tale se lovesc de aerul rece si gandurile plutesc si sunt gata sa te atace?
Cine stie cate nopti te-ai intors in patul tau mare si gol incercand sa gasesti somnul sau linistea si tot ce gaseai erau ganduri si voci si imagini involuntare si amintiri triste din copilaria ta.Lacrimile care iti taseneau din ochii tai verzi nu contau pentru ca nu stii daca sunt numarate sau nu.O sa poti sa strigi, o sa poti sa plangi din tot pieptul si toata fiinta ta.Nimanui nu-i pasa ca viata doare si ca nu ajungi la nici un inteles cu ea.
La ce sunt bune toate astea cand "ceva" lipseste?
Durerea ta nu o poate intelege nimeni,nimeni,nimeni nu poate rezona cu tine si simtii ceea ce tu simti.N-ai unde-ti pleca capul sa te ascunzi, nu ai unde.Nici o mana nu o sa-ti ofere o mangaiere pentru ca nu mai sunt maini care sa stie sa faca asta.Si daca-ar mai fi unde sunt?
Muzica sufletului tau este trista, e o vioara.
Pentru ce trebuie sa luptam cand iubirea e moarta?

Stropii de roua de pe pervazul geamului Deznadejdea si tristetea sufletului Infinitul zgomotului Amintirea lui Mucuri de tigara la balconul vecin Disperarea din cutia pieptului Neptutinta, regretul si singuratate Aerul cald al rasuflarii lui si mirosul parfumului pe gatul lui Adanci sperante si ganduri desarte Ganduri de viata si viitor cand ai vrea sa nu mai existi Lacrimile seci si starea de euforie Target-uri si chemari acasa Vocea de la telefon si zambetul Muzica suferintei in vartejul fiintei Marea,iubirea, sansa ....................................................................................................................................................................

Este toamna.Ce poate fi mai trist decat atat? Anotimpurile astea intermediare imi provoaca niste stari ciudate.Prefer iarna si iubesc vara.Primavara aduce cu ea verdele dar melancolia,tristetea si chinul interior ma face sa n-o iubesc. In fiecare zi de toamna imi rasuna in minte versurile lui Nichita Stanescu: A venit toamna, acopera-mi inima cu ceva, cu umbra unui copac sau mai bine cu umbra ta. Inima mea nu poate fi acoperita cu nimic. O sa astept marea si sunetul ei infinit, nisipul fierbinte de vara viitoare impreuna cu sperante,vise, caldura si iubire. M-am intors in Timisoara.Am inceput bine umplandu-mi sufletul de opera la festivalul din Parcul Rozelor, timp de trei zile. Opera e un orgasm de 2 ore este placerea suprema a auzului, incantarea vazului si gelozia gustului.Imi venea sa raman cu ochii inchisi, sa trag aer rece in piept si sa imi inchipui ca nimic nu mai conteaza pentru momentele acelea.Nu puteam sa imi dezlipesc ochii de la scena iar dirijorul DAVID CRESCENZI m-a fascinat intreg spectacolul.Imi place sa cred ca dupa cei 7 ani de muzica pe care i-am facut inteleg si altceva la muzica. Momentan locuiesc in acelas imobil cu Gino Manzotti de la DJ Project.Prima data nu mi-a venit sa cred apoi m-am lasat convinsa de X5-ul din curte si de faptul ca il vad cand pleaca sau vine.Nu ne-am intalnit in curte pana acum:) Pentru toamna James Blunt imi va canta in difuzoare si alte muzici triste care merg foarte bine cu starea asta de melancolie. PS: Chirila zicea pe blog sa zambim oamenilor si sa numaram si de cate ori.Eu am numarat cate masini m-au calxonat azi dar nu stiu sa scriu acum?pana la 12 mai este mult:)) Enjoy the autumn