miercuri, 2 septembrie 2020

Nu stie iarna sa se indure de noi copacii fara padureTatiana Stepa

Eu sunt o padure aflata langa un munte aflat langa o padure.

Fugi calcand usor peste mine, alearga si intra mai adanc in intunericul meu rece si simte-ma cu adevarat.

Striga cand nu-ti mai incapi in piele si transpiratia o sa cuprinda trupul tau ca un leu in nebuni lui.

Priveste-ma si cuprinde-mi orizontul apoi respira si simte mireasma care pluteste deasupra.

Bea din apa care se scurge usor din crapatura unor stanci si alina-ti setea care te-a mistuit de-a lungul calatoriei tale, pentru ca o sa stai mult aici. Lasa-o sa se prelinga pe buzele tale si sa iti aduca linistea. Asculta-mi cantecul care se aude de undeva din departare si canta cu mine sau contra timp.E melodia iubirii pe care o stie orisicine.

Aseaza-te la temelia unui copac si odihneste-te. O sa te tin in bratele mele tot timpul.

Atinge cu palma ta muschiul umed care impresoara pamantul si bucura-te de simturile tale.
Nu lasa ceata sa te ademeneasca si sa-ti fure gandurile. Cand o sa se lase taioasa si fara inima pe pamant si aerul care-l respiri va fi tot ceta, vei sti ca indoiala ti-a cuprins inima. Atunci va fi prea tarziu pentru tine si va trebui sa pleci. Ridica-te deci si incepe sa pasesti peste crengi si ganduri si frunze uscate pentru ca o sa-mi ascund verdeata de drumul pasilor tai. Eu nu o sa-ti mai arat drumul inapoi si nici nu o sa-ti fac calatoria usoara.Vei rataci zile la rand printre copacii vietii tale, intrebandu-te unde ai gresit si raspunsul sta scris in talpile tale.Tu nu sti sa-l citesti dar il ai scris in tine si eu l-am citi demult. Indeparteaza-te si alunca printre carari pana iti vei gasi pacea,care nu ai stiut sa o vezi aici. Eu sunt Padurea cea care iti da tie aerul si viata.