luni, 12 aprilie 2010

"Nu stie iarna sa se indure de noi copacii fara padure".Tatiana Stepa

Eu sunt o padure aflata langa un munte aflat langa o padure.

Fugi calcand usor peste mine,alearga si intra mai adanc in intunericul meu rece si simte-ma cu adevarat.

Striga cand nu-ti mai incapi in piele si transpiratia o sa cuprinda trupul tau ca un leu in nebuni lui.

Priveste-ma si cuprinde-mi orizontul apoi respira si simte mireasma care pluteste deasupra.


Bea din apa care se scurge usor din crapatura unor stanci si alina-ti setea care te-a mistuit de-a lungul calatoriei tale, pentru ca o sa stai mult aici.Lasa-o sa se prelinga pe buzele tale si sa iti aduca linistea. Asculta-mi cantecul care se aude de undeva din departare si canta cu mine sau contra timp.E melodia iubirii care o stie orisicine.

Aseaza-te la temelia unui copac si odihneste-te.O sa te tin in bratele mele tot timpul.

Atinge cu palma ta muschiul umed care impresoara pamantul si bucura-te de simturile tale.

Nu lasa ceata sa te ademeneasca si sa-ti fure gandurile.Cand o sa se lase taioasa si fara inima pe pamant si aerul care-l respiri va fi tot ceta, vei sti ca indoiala ti-a cuprins inima.
Atunci va fi prea tarziu pentru tine si va trebui sa pleci.
Ridica-te deci si incepe sa pasesti peste crengi si ganduri si frunze uscate pentru ca o sa-mi ascund verdeata de drumul pasilor tai.
Eu nu o sa-ti mai arat drumul inapoi si nici nu o sa-ti fac calatoria usoara.Vei rataci zile la rand printre copacii vietii tale, intrebandu-te unde ai gresit si raspunsul sta scris in talpile tale.Tu nu sti sa-l citesti dar il ai scris in tine si eu l-am citi demult.
Indeparteaza-te si alunca printre carari pana iti vei gasi pacea,care nu ai stiut sa o vezi aici.
Eu sunt Padurea cea care iti da tie aerul si viata.



vineri, 19 februarie 2010

Si ce daca vine primavara?Atata iarna e in noi.
Si ce daca o sa fie soare si viata si verde?
Lumea noastra nu o sa se schimbe.
Tu nu vrei sa te schimbi asa cum nici primavara nu va fi niciodata vara, asa cum nici ea nu se va schimba ci va fi intotdeauana enervanta, apasatoare si umeda.
Oamenii o sa isi schimbe doar hainele o sa isi ia de la naftalina gecile si pardesiurile de primavara.
Tot posomorati si nespalati o sa fie.In tramvai o sa miroase a bautura.
Nimic nu se va schimba dar toata transformarea asta nu duce spre nimic mai bun decat spre vant si negru.
Ma gandesc la tine dar tu esti asa departe si ascult Pink Floyd si stiu ca iti place:)
Dar ma indoiesc ca o sa te vad vreodata . Asa esti tu

luni, 16 noiembrie 2009

Trupa The Marker

Luna asta la ONG-ul in care sunt implicata sarbatoreram studentii boboci.
Mai aveam 2 saptamanai si nu gaseam o trupa pentru concert.
Asa ca m-am gandit la trupa The Marker stiind ca un prieten ne poate pune in legatura cu ei.
Zis si facut.Presedintele organizatiei s-a ocupat de negocieri si alte cele.(multumim Relu)
Seara a iesit bine publicul a fost multumit,am primit un feedback excelent iar in spatele tuturor lucrurilor astea au stat niste oameni minunati care si-au dedicat timp si bani pentru asta.
Pe aceasta cale multumiri lui:Cami, Miha , Cristianei, Tabita , Relu, David, Miti, Dana,Alex, Delia, Sergiu, si nu in ultimul rand lui Radu Druţă.

Dupa eveniment noi organizatorii am iesit cu trupa intr-un bar din Unirii unde am vorbit si ne-am distrat:)
Ne-au povestit din culisele Cerbului de aur si despre ei fiind foarte deschisi si fara figuri.
Solistul trupei Paul Mates are 24 de ani si un copilas de 2 ani si o minunata sotie.
Andrei Prodan cel de-al doilea solist are 20 de ani si s-a casatorit vara asta.Casa de piatra le dorim celor doi.Cand l-am intrebat de asa repede a spun ca e ceva extraordinar "este o viata impartita la doi".Tot Andrei zicea ca sa saturat sa se mire toata lumea de asta si ca la toate televiziunile primeste aceasi reactie. "Daca le-as zice ca sunt gay nu s-ar mira asa tare ca si cand le sun ca sunt casatorit"replica el:)
Si are dreptate.

Ziua urmatoare urma sa plec la o cabana asa ca a trebuit ma retrag mai repede.M-am ridicat si am zis tuturor ca plec pt ca am copii acasa. Era doar o expresie dar el foarte mirat a zis"Serios"?
I-am explicat ca e o gluma, am dat mana cu el si mi-a spus ca ma asteapta la urmatorul concert din timisoara. I-am spus ca voi fi acolo:).

marți, 22 septembrie 2009

Viata si Moartea danseaza inpreuna pe"Por una cabeza".Nu tango, ci ciuleandra.Asa cum jucau cei din cartea lui Liviu Rebreanu.
In inversunarea de spirit si vioara cineva trebuie sa cedeze.
Cine sa fie?vioara intai(viata) sau vioara a doua?(moartea)
A cui frunte va asuda mai tare, cine va lupta pentru viata, cine va lupta pentru moartea care te priveste zambind cu ochi negrii?
Picioarele cui vor obosi in jocul absurd, profund si cutremurator al cantecului?
Cine isi va da ultima suflare pe pamantul umed?
Nu exista arbitru doar forta si minte.
Vioara cui va inceta sa cante?

miercuri, 16 septembrie 2009

crezi ca-i pasa?
Ca gaura din pieptul tau e tot mai mare si ca te-apasa incat nu mai poti respira ?
Ca suspinele tale se lovesc de aerul rece si gandurile plutesc si sunt gata sa te atace?
Cine stie cate nopti te-ai intors in patul tau mare si gol incercand sa gasesti somnul sau linistea si tot ce gaseai erau ganduri si voci si imagini involuntare si amintiri triste din copilaria ta.Lacrimile care iti taseneau din ochii tai verzi nu contau pentru ca nu stii daca sunt numarate sau nu.O sa poti sa strigi, o sa poti sa plangi din tot pieptul si toata fiinta ta.Nimanui nu-i pasa ca viata doare si ca nu ajungi la nici un inteles cu ea.
La ce sunt bune toate astea cand "ceva" lipseste?
Durerea ta nu o poate intelege nimeni,nimeni,nimeni nu poate rezona cu tine si simtii ceea ce tu simti.N-ai unde-ti pleca capul sa te ascunzi, nu ai unde.Nici o mana nu o sa-ti ofere o mangaiere pentru ca nu mai sunt maini care sa stie sa faca asta.Si daca-ar mai fi unde sunt?
Muzica sufletului tau este trista, e o vioara.
Pentru ce trebuie sa luptam cand iubirea e moarta?

luni, 7 septembrie 2009

Stropii de roua de pe pervazul geamului Deznadejdea si tristetea sufletului Infinitul zgomotului Amintirea lui Mucuri de tigara la balconul vecin Disperarea din cutia pieptului Neptutinta, regretul si singuratate Aerul cald al rasuflarii lui si mirosul parfumului pe gatul lui Adanci sperante si ganduri desarte Ganduri de viata si viitor cand ai vrea sa nu mai existi Lacrimile seci si starea de euforie Target-uri si chemari acasa Vocea de la telefon si zambetul Muzica suferintei in vartejul fiintei Marea,iubirea, sansa ....................................................................................................................................................................

miercuri, 2 septembrie 2009

Este toamna.Ce poate fi mai trist decat atat? Anotimpurile astea intermediare imi provoaca niste stari ciudate.Prefer iarna si iubesc vara.Primavara aduce cu ea verdele dar melancolia,tristetea si chinul interior ma face sa n-o iubesc. In fiecare zi de toamna imi rasuna in minte versurile lui Nichita Stanescu: A venit toamna, acopera-mi inima cu ceva, cu umbra unui copac sau mai bine cu umbra ta. Inima mea nu poate fi acoperita cu nimic. O sa astept marea si sunetul ei infinit, nisipul fierbinte de vara viitoare impreuna cu sperante,vise, caldura si iubire. M-am intors in Timisoara.Am inceput bine umplandu-mi sufletul de opera la festivalul din Parcul Rozelor, timp de trei zile. Opera e un orgasm de 2 ore este placerea suprema a auzului, incantarea vazului si gelozia gustului.Imi venea sa raman cu ochii inchisi, sa trag aer rece in piept si sa imi inchipui ca nimic nu mai conteaza pentru momentele acelea.Nu puteam sa imi dezlipesc ochii de la scena iar dirijorul DAVID CRESCENZI m-a fascinat intreg spectacolul.Imi place sa cred ca dupa cei 7 ani de muzica pe care i-am facut inteleg si altceva la muzica. Momentan locuiesc in acelas imobil cu Gino Manzotti de la DJ Project.Prima data nu mi-a venit sa cred apoi m-am lasat convinsa de X5-ul din curte si de faptul ca il vad cand pleaca sau vine.Nu ne-am intalnit in curte pana acum:) Pentru toamna James Blunt imi va canta in difuzoare si alte muzici triste care merg foarte bine cu starea asta de melancolie. PS: Chirila zicea pe blog sa zambim oamenilor si sa numaram si de cate ori.Eu am numarat cate masini m-au calxonat azi dar nu stiu sa scriu acum?pana la 12 mai este mult:)) Enjoy the autumn