crezi ca-i pasa?
Ca gaura din pieptul tau e tot mai mare si ca te-apasa incat nu mai poti respira ?
Ca suspinele tale se lovesc de aerul rece si gandurile plutesc si sunt gata sa te atace?
Cine stie cate nopti te-ai intors in patul tau mare si gol incercand sa gasesti somnul sau linistea si tot ce gaseai erau ganduri si voci si imagini involuntare si amintiri triste din copilaria ta.Lacrimile care iti taseneau din ochii tai verzi nu contau pentru ca nu stii daca sunt numarate sau nu.O sa poti sa strigi, o sa poti sa plangi din tot pieptul si toata fiinta ta.Nimanui nu-i pasa ca viata doare si ca nu ajungi la nici un inteles cu ea.
La ce sunt bune toate astea cand "ceva" lipseste?
Durerea ta nu o poate intelege nimeni,nimeni,nimeni nu poate rezona cu tine si simtii ceea ce tu simti.N-ai unde-ti pleca capul sa te ascunzi, nu ai unde.Nici o mana nu o sa-ti ofere o mangaiere pentru ca nu mai sunt maini care sa stie sa faca asta.Si daca-ar mai fi unde sunt?
Muzica sufletului tau este trista, e o vioara.
Pentru ce trebuie sa luptam cand iubirea e moarta?