luni, 10 octombrie 2011

Trebuie sa pierdem pentru a ne bucura de castig si sa castigam pentru a ne teme de pierdere.

Cand totul in jurul tau se destrama privind in golul interminabil din inima ta, incetezi sa ma crezi. Incetezi sa mai zaresti speranta si fiecare zi devine chinuitoare. Se zvarcoleste in mintea ta ultima suflare de viata a sperantei si moare insangerata pe podeaua scalpului tau.Triumfa necredinta si teama iar frica isi ia locul pe tronul ei de fier. Acum totul sa transformat din aur in carbune. Se aude doar schielaitul unui chin de groaza din indepartata inima.

Exista undeva departe multa dragoste multa bucurie multa pace si bunastare. Multi vor sa ajunga “undeva departe", acolo pentru a se bucura, pentru a gasi fericirea.

Adevarul este ca majoritatea oamenilor mor pe drum. Unde este locul acela? Este totul doar un mit pe care incercam sa il traim sau sa-l demonstram? Vreau sa imi spuna un om, vreau sa imi raspunda cineva din tinutul bunastarii, sa-mi scrie sau sa imi trimita o raza de soare in plic! Un gram din cocaina dragostei pentru a trai macar o clipa fericirea.

Vreau sa traiesc vreau sa ajung acolo dar drumul este prea greu si zilele prea scurte.

Vreau sa ajung la tine pentru ca atunci cand te voi imbratisa cu setea mea de dorinta o sa imi plimb mana usor peste gatul tau, o sa iti mangai fata, o sa te sarut mult si o sa infig in nima ta un cutit pentru a fi sigura ca nu mai existi.

Am suferit prea mult in asteptatea ta.

Te iubesc!