Este toamna.Ce poate fi mai trist decat atat? Anotimpurile astea intermediare imi provoaca niste stari ciudate.Prefer iarna si iubesc vara.Primavara aduce cu ea verdele dar melancolia,tristetea si chinul interior ma face sa n-o iubesc. In fiecare zi de toamna imi rasuna in minte versurile lui Nichita Stanescu: A venit toamna, acopera-mi inima cu ceva, cu umbra unui copac sau mai bine cu umbra ta. Inima mea nu poate fi acoperita cu nimic. O sa astept marea si sunetul ei infinit, nisipul fierbinte de vara viitoare impreuna cu sperante,vise, caldura si iubire. M-am intors in Timisoara.Am inceput bine umplandu-mi sufletul de opera la festivalul din Parcul Rozelor, timp de trei zile. Opera e un orgasm de 2 ore este placerea suprema a auzului, incantarea vazului si gelozia gustului.Imi venea sa raman cu ochii inchisi, sa trag aer rece in piept si sa imi inchipui ca nimic nu mai conteaza pentru momentele acelea.Nu puteam sa imi dezlipesc ochii de la scena iar dirijorul DAVID CRESCENZI m-a fascinat intreg spectacolul.Imi place sa cred ca dupa cei 7 ani de muzica pe care i-am facut inteleg si altceva la muzica. Momentan locuiesc in acelas imobil cu Gino Manzotti de la DJ Project.Prima data nu mi-a venit sa cred apoi m-am lasat convinsa de X5-ul din curte si de faptul ca il vad cand pleaca sau vine.Nu ne-am intalnit in curte pana acum:) Pentru toamna James Blunt imi va canta in difuzoare si alte muzici triste care merg foarte bine cu starea asta de melancolie. PS: Chirila zicea pe blog sa zambim oamenilor si sa numaram si de cate ori.Eu am numarat cate masini m-au calxonat azi dar nu stiu sa scriu acum?pana la 12 mai este mult:)) Enjoy the autumn