Timp
Cartita a spatiului care sapi gauri in pamanturile vietii noastre.Iti faci loc spre incordata noastra traire sufocata, ca o piesa gata se se termine.
Mucegaiuri nobile se aseaza peste tine Timp si te impresoara, facandu-te sa pari alb, cand de fapt esti negru.
Poti tu oare sa imi oferi ceva?
O clipa o stare?O vijelie de aduceri aminte?
In fata ta se ingrozesc oamenii si numara si socotesc clipele.
Esti unitatea de masura a vietii si a mortii, a fericirii si a blestemului.
Te simti dorit de fiecare fiinta si te complaci jucandu-te cu vietile noastre,glumind si aratandu-ti dintii la cei mai slabi.
Cand cineva nu te mai vrea si renunta la tine, clocotesti inversunat de fruia care ti se prelinge pe fata.Slabesti.Esti vulnerabil, tusesti si ochii ti se sting.
Acum cine rade?
Asa o sa te omoram Timp cu nepasare si uitarea matematicii.O sa te suspendam pentru ca ne-am luat ceasuri la care le putem scoate bateriile cand vrem.
Te vom opri mai rade tu cat poti si mai omoara,caci tot mai multi renunta sa mai priveasca in viitor.